Scriu şi cred în această formă de expresivitate care a crescut odată cu mine şi care, la un moment dat, s-a prelungit în afara mea. Scriu şi cred cu tărie în autenticitate, mai ales cea literară, ca fiind puntea peste mediocritate, către sublim.

duminică, 20 octombrie 2013

...

să se zvânte ploile toamnei
şi distanţele, aştept,
s-ajungi, să ni se confunde 
buzele în atingeri 
prelungi, graţioase...
să se clatine orele
în armonia lor elementară.


OAD, Curtea de Argeş, 10 octombrie 2013

luni, 14 octombrie 2013


...

şi dacă-n subteran azi m-aş opri,
blocată în lumi ce nu ajung la tine,
închide poarta înspre veşnicii
şi nu-ncerca să vii, îmi va fi bine



OAD, 2012













cicatricea plecărilor definitive



marginile aleii dansează în linii curbe,
se apropie şi se despart
într-un ritm incompatibil cu privirea mea.
port pe talpă cicatricea plecărilor definitive 
dintre noi, înainte şi înapoi,
trupul mi se smulge din asfalt, 
iar în clipa asta cât o veşnicie, 
îmi aud inima bătând haotic. 
căldura e si mai insuportabilă, 
mă smucesc din strânsoarea ei
şi simt cum mângâierea ţi-e tot mai bolnavă. 
suferim de tăceri acute, flambate tardiv, 
şi-n această risipă de suflete, 
rămân în urma noastră
două umbre ţinându-se de mână.

                                                             
OAD, 29 Martie 2013