Scriu şi cred în această formă de expresivitate care a crescut odată cu mine şi care, la un moment dat, s-a prelungit în afara mea. Scriu şi cred cu tărie în autenticitate, mai ales cea literară, ca fiind puntea peste mediocritate, către sublim.

duminică, 8 octombrie 2017

Final

Eu știu, e încă devreme
Să mă regreți, încă mai este
Frunza toamnei atârnată
De trup, dar eu te știu, deliberezi
Ascuns și egoist finalul.
N-ai să mă plângi, dar jalea ta
Va fi șoptită de înfrigurarea că sunt
Atât de aproape, ca o iluzie
Pe care nu o poți atinge niciodată.