Ani în șir am râvnit după începuturi. Confecționam etape, țeseam amănunte și sufletul meu se avânta să creadă în zvâcniri magice, menite să spulbere nepotrivirile, amărăciunile, muțenia neantului. Făceam risipă de clipe și de visuri pe care le aruncam într-un colț al neputinței și cedam rătăcirilor toată vlaga existenței mele. Bucuria și sensul durau o clipă, doar atât. Convențiile cu mine însămi ajungeau din nou să mă doară, sub lumina artificiilor ce defineau zumzetul nopții dintre ani. Când mă pregăteam să cred că nu mă mai entuziasmează începuturile, am înțeles că viața mea se schimbase. Am realizat că nu ne trebuie un gong salvator care să ne dea voie să aspirăm la mai mult. Clipa conține toată forța și curajul schimbărilor de care avem nevoie. Și miracolul este că se poate întâmpla oricând. Nimic nu vine de la sine dacă noi nu suntem acolo să acționăm. Iar capacitatea de a alege e un dar neprețuit al fiecăruia. La mulți ani!
