La 30 de ani femeia se schimbă. Nu vârsta o schimbă, ci viața. Apare, de nu ştiu unde, siguranța unui trecut. Lasă în urmă ceva. Poate n-a făcut case, copii şi nici nu a sădit pomi, dar a construit relații şi a zidit armuri în jurul lor, a vegheat nopțile, visurile şi durerile bărbatului ei, a sădit iubire în fiecare suflet prin care a trecut. Lasă tot şi se lasă în urmă pe ea însăşi. Începe să trăiască, să se construiască, de data asta doar pentru ea. Suficient de matură pentru orice decizie, suficient de copilă pentru orice nebunie. O femeie la 30 de ani este pregătită pentru orice.

Nimic pe lume mai sfânt,

Singurul în iubire, în gând, 

Viață mi-ai dat, binecuvântare,

Îngerul meu, scut,

Neuitare!

Din tragicul lumii avânt

În brațele tale 

Am fost femeie

Și am devenit cuvânt

Rostit de buze

În aduceri aminte