marginile aleii dansează în linii curbe,
se apropie şi se despart
într-un ritm incompatibil cu privirea mea.
port pe talpă cicatricea plecărilor definitive
dintre noi, înainte şi înapoi,
trupul mi se smulge din asfalt,
iar în clipa asta cât o veşnicie,
îmi aud inima bătând haotic.
căldura e si mai insuportabilă,
mă smucesc din strânsoarea ei
şi simt cum mângâierea ţi-e tot mai bolnavă.
suferim de tăceri acute, flambate tardiv,
şi-n această risipă de suflete,
rămân în urma noastră
două umbre ţinându-se de mână.
OAD, 29 Martie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu