Scriu şi cred în această formă de expresivitate care a crescut odată cu mine şi care, la un moment dat, s-a prelungit în afara mea. Scriu şi cred cu tărie în autenticitate, mai ales cea literară, ca fiind puntea peste mediocritate, către sublim.
duminică, 31 martie 2019
Clipa se-ndoaie, măruntă, În potopul disperat al nervilor Ce-şi întind rădăcinile În marea şi inepuizabila Amorțire a sufletului, În care tu ai rămas ultima suflare a trecutului, Ca o zvâcnire al unui final Pe care l-ai călcat în picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu